Cel atât de-aproape şi de-ndepărtat,
ţie-ţi sunt pe lume mai îndatorat...
Nu mai sunt datornic nimănui, nicicât,
ţie însă încă ţi-s dator, atât...

- Ai crescut în vânturi doar cu cerul scut,
te-ai călit în flăcări ca oţelul mut,
răbdător ca drumul, lupta te-a asprit,
singură durerea nu te-a ocolit.

Fiul şi orfanul jertfei arsă-n zid
zările spre tine dragi lumini deschid,
- odihnind o clipă
- nu uita de plai,
ia ce iei în pripă,
şi pe urmă, hai!

- Când va fi să-mi scază
umbra-n ochii tăi
celui ce-ţi urmează,
- spada mea predă-i!