Ce-i în mine-amestec, e în tine clar,
ce-i în mine umbră, e lumină-n tine,
despărţit e-n totul dulce de amar,
mai profund ce-i tainic,
mai frumos ce-i bine.

Rază de lumină pe un drum amar,
cald îndatorată inima-mi te strânge,
tu ştergând o faţă pe-un spinos calvar,
pe-o maramă albă
porţi un chip de sânge.

Umbră luminoasă, cântec lăcrimat,
ploaie însorită, trestie şi stâncă,
tot ce-i nor mi-aduce umbră ne-ncetat,
tot ce-i soare sprijin
şi lumină încă.