Târziu, ca din legendă mă reîntorc la voi,
târziu, de prea departe şi prea-ndelungă vreme...
Târziu, cum rar speranţa revine înapoi
spre unde împlinirea n-a stat la timp s-o cheme.

E-nchisă cred şi rana atât de grea cândva
şi refăcută viaţa, acolo, fără mine,
iubirea-ntârziată se teme să mai vrea
să urce spre Nădejde pe-un fir ce n-o mai ţine.

Târziu, de prea departe revin cu paşii moi
spre unde-am mers cu suflet atât de cald odată...
- Îndură-Te, o Doamne, să nu mă-ntorc 'napoi
din poarta după care mi-e urma îngropată.