Când soarele se culcă pe pajişti de smarald,
cu faţa ca-ntre perne pe munţii depărtaţi,
pământul ţine-o clipă pe umărul lui cald,
cum fratele mai tânăr, pe primul dintre fraţi...

- O clipă de odihnă, pe-un umăr iubitor,
de toată lupta lungă îl face odihnit...
- Cât de puţin mai cere un binefăcător
dar cât de rar şi-atâta îi este-ngăduit!