Când împrăştie iubirea
ceaţa vremii fald cu fald,
blând mă-nvăluie-amintirea
ca un şal de lână cald...

Peste munţii depărtării
greu se lasă negrii nori,
ca durerea-mbrăţişării
celei mai din urmă ori.

Rece cade înnoptarea
peste umede poteci,
cum se lasă depărtarea
despărţirii pentru veci.

Vino, Veşnică Iubire,
sparge ceaţa fald cu fald
şi-mi rămâi peste-amintire
ca un şal de lână cald...