Timpul a rămas afară
dincolo de temnicer,
ziua vine fără seară,
noaptea trece fără cer.

Peste peştera de gheaţă
arde-un ruginit stigmat,
ca un ceas fără viaţă
ucigaş şi apostat.

Printre ziduri anii suie
fără chip şi fără pas,
nu e nimenea să spuie
cât a fost şi ce-a rămas...

Numai Duhul luminează
drumul mut şi-ntunecos,
către tot ce nu-nserează
şi ne-aşteaptă ne-ndoios.