Frumoase amintiri înmormântate
în cel mai trist şi tainic ţintirim,
în seara unei toamne-ntârziate
de cea din urmă dată ne-ntâlnim.
Îmi iau rămasul bun cerând iertare,
nici înapoi nu pot a mă uita,
când singure rămâneţi în uitare
privind nemaiîntoarsă urma mea.
Cu-atâta plâns, de-atâţia ani udate
aţi ars sub focul care l-aţi cerut,
comori trăind pe veci înmormântate
sub lespedea de care v-aţi temut.