O, foc trecut, ce bine mă simt şi ce uşor
eliberat din tine şi dincolo trecut.
Adânc curaţi mi-s ochii uitând tot ce priviră,
spălat îmi e auzul de tot ce-am ascultat.

Mi-e inima uşoară şi mintea mi-e senină
de pot cânta şi plânge din nou ca un copil
ce nici nu se trudeşte şi nici nu se preface
când plânge sau când cântă
sau spune: te iubesc...
Nici nu cunoaşte gândul ispitei când sărută,
nici n-are amintire din care să roşească,
ci sufletul îi este în totul primenit
ca Firea într-o clipă,
din noaptea Învierii...

Te binecuvânt Doamne, din nou
cu faţa care
sta cândva pe genunchii cei dragi
ai lui Isus.