Cu zâmbete de bucurie mă-ntâmpină cireşii toţi.
Aşa vedeam că fac întruna
cu câţi treceau pe lângă ei,
chiar şi cu-acei ce despuindu-i,
rupeau crenguţele cu rod.
Cu lacrimi de durere pentru
tot ce-aveau rupt şi-nsângerat,
dădeau mereu cu bunătate,
din nou la toţi pe săturat,
plătind cu dărnicie astfel
cruzimea care-i despuia...

O Doamne, fă-mă şi pe mine
mereu aşa să mă răzbun
pe toţi acei ce-mi iau din roade
batjocorindu-mă apoi...
- Să n-am nicicând în mine ură,
ci să le dau mereu zâmbind,
căci doar aşa,
pe-a lor micime
m-aş răzbuna cu-adevărat!