Dac-ai pornit pe calea lui Dumnezeu,
tu uită
tot ce-ai lăsat în urmă,
tot ce-ai iubit
şi-ai vrut.
Aruncă în uitare ce-ai fost
şi ce eşti încă,
şi ia din nou
şi totul,
cu brazdă de-nceput.

Urechile înfundă-ţi la tot ce-o să te cheme,
obloane grele trageţi pe geamuri dinspre sat
nu-ţi pară rău pe nimeni,
prin laude
sau blesteme
tăcut treci ca lumina
şi tot ca ea, curat.

Când lupii au să afle şi-ţi vor porni pe urmă
căutând să-ţi taie calea şi să te ia,
vei fi demult
ajuns departe
în credincioasa turmă,
Păstorul lângă tine,
iar tu le vei zâmbi.