Am plecat pe calea dreaptă cu o greutate-n spate
Nu aveam rucsac sau geantă, era sacul de păcate.
Era greu și anevoios ca să urc pe deal în sus
Dar știam că nu sunt singur, eram cu Domnul Isus.

Drumul ce abia începusem să îl urc cu greutate
Era plin de scai și spini, și de bolovani, și pietre.
Mai erau câțiva pe drum, dar făceau calea întoarsă,
Drumul li se părea greu și se întorceau acasă.

Nu vă zic de câte ori am alunecat pe cale
Căci pietrișul de de munte, mă aluneca la vale,
Dar nu m-am lăsat nicicum și mereu am încercat
Să mă țin pe calea dreaptă, care aveam de urcat.

Nu știu cât am mers pe cale, când am întâlnit o cruce
Dar atunci în duhul meu mi-a vorbit o voce dulce,
Lasă-l jos! Lasă jos bagajul tău! Se-auzi ecoul vocii
Nu îl mai căra cu tine! Lasă-l jos la poala crucii!

O, ce mare ușurare! Și ce bucurie în piept!
O, sărmanul om de mine! Acum pot ca să stau drept.
Drumul ce mă obosea, acum nu-mi mai pare greu
Pot să ajut acum și eu pe acei din jurul meu.

Dacă văd vre-un om pe cale care face calea-ntoarsă,
Îl ajut să stea pe drum, și să nu se-ntoarcă acasă.
Îl îmbărbătez cu drag și îi spun cu-n ton voios,
Îi vorbesc cu dragoste, despre crucea lui Hristos.

-Nu te lăsa frate scump, știu că drumul este greu
Dar noi Îl avem ca Tată, chiar pe bunul Dumnezeu!
Fiul Său Isus Hristos, a plătit cu a Sa viață
Ca acum și noi prin El să avem doar biruință.

Mergi acum la crucea Lui și lasă-ți povara grea
Și-ai să vezi că doar acolo, ai să poți scăpa de ea.
Doar în mâna lui Hristos poți lăsa păcatul greu
Ce desparte omenirea de preabunul Dumnezeu.

După aceia, mai târziu l-am văzut la o răscruce.
Chema lumea după el, și îi trimitea la cruce,
Să lase poverile și să meargă la Hristos
Și-atunci drumul o să fie și mai bun și mai frumos.

Pe drumul înspre Cetate, m-am întâlnit cu bețivi,
Cu închinători la idoli, și cu hoți și cu bolnavi,
Le vorbeam despre Isus, depre dragostea Lui mare!
Despre cum puteau găsi alinare și salvare.

Cei mai mulți nu mă credeau, nu voiau să mă asculte,
Îmi spuneau că sunt nebun și doreau să mă insulte.
Îi lăsam să mă jignească chiar de îmi era rușine…
De rușinea lor mi-era, nu de ce spuneau de mine.

Și acum mai urc pe cale spre cetatea Domnului,
Pe muntele Său cel sfânt, Muntele Sionului.
Spre Ierusalimul nou, unde Domnul își va duce
Pe acei ce și-au lăsat greutățile la cruce.

Și-au plecat pe calea dreaptă, care duce spre cetate
Cu dureri, și boli, și chinuri, și mulțimea de păcate.
Și s-au încrezut în El, în Cuvântul Său cel Sfânt
Nu în aur și averi ce aparțin de acest pământ.

Astăzi te chem și pe tine și-ți vorbesc despre Isus
El e singurul ce poate să te ducă în cer sus,
Vino să faci legământ ca să fii mireasa Lui
Să te poarte în veșnicie sus în Casa Tatălui.

Amin!
2.03. 2025