Tu loc de mamă
şi de soră
şi de soţie
mi-ai ţinut,
cu tine-am adormit alături,
tu mi-ai păstrat tot ce-am avut.
De-atâţia ani
mereu mai goală de tot ce e lumesc erai,
comoara mea de taine însă,
mereu crescută
mi-o purtai.

Ai dat puţinul meu
când furii te-au scotocit înverşunat,
dar tainele încredinţate
mi le-ai ascuns, de neaflat...
Și n-ai trădat nimic din câte ţi-am spus
toţi anii
până-n zori,
- Ce prieten ar mai şti atâtea
şi n-ar trăda de mii de ori?