Stau și veghez

Sub flacăra destinului de Har
S-a mistuit al cerului Cuvânt,
Cenușă doar să mai rămână-n vânt
Din dorul viu al versului de jar.

Stau și veghez o pâlpâire doar
Să-mi reaprind al inimii avânt
Dar numai fum mă chinuie, înfrânt,
Nemângăiat cu jertfa pe altar.

N-a mai rămas nimica voluntar
Din truda mea, din tainicul meu cânt
Decât un dor de-a fi mereu mai sfânt.

Cu Duhul Tău mai suflă iar plenar
Să-mi reaprizi al dragostei veșmânt
Topindu-mă în Versul Tău stelar.