O, casa mea cerească în care mă așteaptă
iubirea cea mai dulce și unică și mare
oriunde-aș fi, spre tine tânjind mi se îndreaptă
tăcerea din suspine, fiorul din cântare.

Anevoios mi-e timpul și silnică mi-e starea
peregrinând pe-aceste cărări așa străine
ce neagră-mi pare încă și rece depărtarea
pân-am s-ajung odată să odihnesc în tine.

O, Vânt Ceresc, fă-mi zborul mai grabnic și mai dulce
spre harul ce m-așteaptă în casa mea cea sfântă
să-mi poată-odată fruntea iubirii să se culce
pe împlinirea care o leagănă și-o-ncântă.