Tot ce-mi făgăduiești tu lume
deșertăciune e și vis
tot ce mi-ai da, tot ce mi-ai spune
îmi trage sufletu-n abis
o, lume, toate-n tine lume
deșertăciune sunt și vis.

Trec bucuriile din tine
și-atât de grabnic veștejesc
și frumusețea ta-i suspine
și banii tăi nefericesc
o, lume, toate-n tine lume
înșală, mint și veștejesc...

Vai cum se-nșeală câți te cată
și cum vor plânge câți te cred
cum se vor prăbuși deodată
cei ce pe-a tale tronuri șed
o, lume, vai de câți te cată
și-amar de câți în tine cred.

Ferice-n veci de cine-și pune
întreaga-ncredere-n Hristos
de cei ce-și strâng cu-nțelepciune
răsplata-n cerul luminos
de-acei ce-și pun din tine lume
întreaga-ncredere-n Hristos!