O, glasul meu cel veşnic, găseşte-ţi limpezirea
cu care să-ţi destăinui cântarea mai frumos,
pe-altarul cel mai dulce şi sfânt să-ţi arzi iubirea
în veşnică mireasmă - spre slava lui Hristos.

Apleacă-mi tot auzul spre şoapta Sa cea dulce,
mai dulce decât mierea şi picurul de miel,
căci buzele de soare şi inima de Cruce
mi le-aş lipi Isuse - şi-n veci aşa să şed.

Apoi mă ia cu harfa în taina-mpărtăşirii,
cu ochii plini de raiul răsfrânt de Faţa Sa,
să ne-afundăm în plinul izvoarelor iubirii,
aşa, pe totdeauna aşa, aşa, aşa...

Afundă-ne Isuse atunci în tot Cuprinsul
atât de fără margini şi-atât de fericit,
să ardă-n veci din sine de-a pururi nemaistinsul
fior al însoţirii în care ne-am unit.