SPRE DESAVARSIRE



Alergi după fericire, iar ea... e lângă tine,
Aleargă cu tine, lăsând în urmă umbra ei.
Fericirea se revarsă cu facerea de bine,
Bucuria își desfășoară a iubirii scântei.

Fericirea-i căutarea comorilor cerești,
Alinarea în Cuvânt... pe ger și zăduf.
Sunt lacrimile ce pe obraz le găsești,
Când rugăciunile se-nalţă cu duh.

Fericirea-i încrederea în Dumnezeu,
Ea îți destăinuie secretul bucuriei,
E sprijinul tău în ceasul cel mai greu,
E poarta deschisă azi... Împărăției.

Ferice când lacrimile căinței se strâng,
În mângâierea izvorâtă din iertare.
Când cei însetați după neprihănire plâng,
Şi-s flămânzi după binecuvântare.

Fericirea-i hrana... ce-n Cuvânt o găsești,
Și lumina ce te călăuzește spre eternitate.
Fericirea-i bunătatea cu care ocrotești,
Inimile rănite... în balsam din divinitate.

Milostenia... e fericire din raza bunătății,
Care nu obosește în facerea de bine.
E stâncă neclintită în calea răutății,
E Cuvântul vieții ce trăiește... în tine.

Fericirea-i ascultarea de Isus... în toate,
E trăirea-n curăție, în adevăr împlinire.
Este umblarea... ce-n sfințire te scoate
Din neant și te duce în Cetatea Iubire.

Fericită e inima, ce lucrează fericire,
Ea știe... ce-înseamnă iartă și dă iubire.
Ea dă dragoste din cuget și din simțire,
Urmează Legea Sfântă spre desăvârșire.