Popas la Cruce

Cu sufletul pătruns de dor
Neştiind ce cale să apuce,
M-am tot plimbat rătăcitor
Cu suflet dornic de-ajutor,
Poposind, zdrobit la cruce.

Când ostenit, din alergare
Am auzit vestea cea bună,
M-a bucurat a Sa chemare
Din lumea largă, trecătaore
Să fiu cu Domnul împreună.

Şi-abia atunci am priceput
Rostu-mi pe acest pământ,
C-am fost zidit dela-nceput
Prin voia Tatălui ce-a vrut
De-a asculta al Lui Cuvânt.

Şi-astfel treptat am înţeles
Ca-n Jertfa dată la Calvar,
Eu mă privesc atât de des
În dragostea de ne-nţeles,
Prin biruinţa şi-al Său har.

Mă bucur azi de mântuire
Şi inima-mi tresaltă-n cânt,
Că m-a atras marea iubire
Prin actul sfânt de umilire,
Prin Jertfa dată pe pământ.

Ea a marcat un nou hotar
Ce-a separat pentru vecie,
Prin Jertfa cea dela Calvar,
Prin timpul acordat ca har,
Cea mai sublimă Împărăţie.

Astfel, popasul de la cruce
Cu puteri noi m-a întremat,
Şi am simţit, susurul dulce
În pacea sa ce mi-o aduce
Al glasului, ce m-a chemat.

M-am ridicat, cu voie bună
Şi crucea în spate am luat,
Şi vânt şi ploaie, şi furtună
Cu Domnul fiind împreună.
Nu m-au clintit nici dărâmat!

Flavius Laurian Duverna
03 august 2008