O viaţă-n durere şi chin,
Cu-ngrijorarea zilei de mâine,
Vin s-o aşez sub sânge divin
În frângerea tainei din pâine.

Copil bolnav între viaţă şi moarte
În nopţile veghii de mamă plângând,
Când fiii Satanei pândeau pe la poartă,
Pe crucea Ta sfântă văd sânge curgând.

Printre străini singuratic şi-nfrânt,
Fără nădejde prin veacul turbat,
Azvârlit în neant, rotocol,
De o şuviţă de sânge-agăţat,

În lupta vieţii dând faliment,
Fără putere, căzut la pământ,
Priveam la lemnul de pe Calvar
Ca să văd sângele sfânt.

Apoi, vine o zi când toate s-au stins,
Sufletul rănilor mele e nins,
Prin munţi de zăpadă, noian,
Urme de sânge spre han.

Întregul blestem moştenit,
Ce ierburi amare, ce groază de hău,
Cu ochii-aţintiţi spre zenit,
Vreau să-l aşez sub sângele Tău.

Vino putere, vino Duh Sfânt,
Luminează-mi calea mereu,
Vreau să stau sub ploaia de sânge curgând,
Să simt că eşti viu în sufletul meu.

Ce bine-i sub sânge nevinovat,
Parcă cerul se-apleacă spre mine,
Cu haină de nuntă, imaculat,
Mă simt protejat şi e bine.

În lupta cea sfântă pornesc la atac,
Cu numele Tău pe stindardul de sânge,
Încercările vin, dar pe Tine te am,
Iar mâna Ta sfântă mă ţine.

Tot trecutu-mi, prezentul şi viitorul,
Sub sângele Tău le aşez,
Sunt liber de-acum prin sângele Tău,
Vreau să lucrez.