În alergarea omului pe-acest pământ
Cuvântul Sfânt adesea îl întreabă:
Unde alergi omule, aşa grăbit?
Căci ce aduni sunt doar pentru tarabă.

Priveşte înspre cer şi ai să vezi
Căci dincolo de lumea muritoare
Acolo sunt câmpii cu ierburii verzi
Aleargă doar pe-al cerului ogoare!

Zadarnic te trezeşti de dimineaţă
Şi până seara nu te mai opreşti
Căci munca zilei nu-ţi va da speranţă
Căci te va duce-n locurii noi cereşti.

Zadarnic tot aduni fără oprire!
Şi parcă te întreci cu-acei din jur
Toate acestea duc doar la orbire
Şi uiţi de cer şi de cuvântul pur.

Zadarnic te-nveleşti în bogăţie,
Te bucuri că îţi merge bine-n viaţă
Dar oare drumul înspre veşnicie
Îl mai păstrezi? Creşti în credinţă?

Un om necredincios poate s-adune,
Căci nu are speranţa veşniciei
Se bucură cât pe pământ rămâne
Aici, v-a sfârşi ceasul bucuriei.

Dar tu, care ai făcut un legământ
Cu-Acela ce-a murit în locul tău,
Ai spus atunci, cât vei fi pe pământ,
Îl vei urma pe Domnul Dumnezeu.

Chiar de aduni s-o faci cu cumpătare
Să nu uiţi de lucraarea Celui Sfânt
Iar Domnul îţi va da răscumpărare
Dar nu uita căci eşti numai pământ.

Să nu înlocuieşti partea cerească
Cu lucrurile ce sunt pieritoare,
Ascultă vocea cea Dumnezăiască
Şi vei sfârşi cu bine la-ncheiere.

Un sfat de la un frate de credinţă
Care iubeşte mult eternitatea,
Şi-ar vrea ca toţi să urce-n biruinţă
Şi să primească şi eii libertatea.

Căci viaţa trecea-ntocmai ca o umbră
Când nu are lumină-n proiectarea,
Vino la Domnul lasă viaţa sumbră
Şi Domnul îţi va da chiar azi salvarea.


Amin.