Să cadă solzii vinei ce-acopăr ochii tăi
ca ei să vadă calea şi slava mântuirii,
să te-ngrozeşti de iadul în care merg cei răi
şi să-ngenunchi sub Crucea cu Preţul ispăşirii.

Să cadă umbra morţii ce-acopere-al tău trai,
iar tu să scapi din bezna ce-acuma te apasă,
să ai o înviere şi-o naştere de rai
cum iese primăvara din iarna-ntunecată.

Să cadă zidul care te ţine despărţit
de Dumnezeu Milei şi Ţărmul Fericirii,
şi tu, căzut sub cruce să te ridici sfinţit,
şi-mpărtăşit cu Taina luminii şi-a iubirii.

Să fie clipa asta acel hotar divin
din care robul morţii devine fiul vieţii
şi-atuncea tot pământul şi cerul ţi-ar fi plin
de Soarele Minunii şi Nunta Frumuseţii.