De ce să-ţi muşti odată limba
în chinul veşnicului vai
când ea-ţi mai poate încă spune
cuvântul ce te-ar duce-n rai?

De ce s-ajungi, de ce s-ajungi
în veşnicele chinuri lungi,
frumosul mântuirii drum
de ce s-ajungi, de ce s-ajungi
în chin nespus
când ai putea - fi cu Isus?

De ce s-ajungi să-ţi plângă ochii
în chinul veşnicului fum
când poţi - a pocăinţei lacrimi
spre Dumnezeu - să plângi acum!

De ce să arzi scrâşnind în cazna
nestinsului osândei foc,
când ai putea acum în ceruri
să afli-al mântuirii loc?

De ce s-ajungi să-ţi blestemi mama
şi ceasu-n care te-ai născut
când Jertfa lui Hristos, chiar astăzi
ţi-ar da cât har nici n-ai crezut?

O, vino, vino, vino, vino
cât încă-ai lacrimi şi cuvânt...
- De ce să fii în iad un demon
când poţi fi-n cer un înger sfânt?