Vrei ca Domnul să iți vorbească?
Sărman creștin ce mergi pe cale,
Rămas în firea pământească
Plin de dureri, de dor și jale.

Te rogi mereu dar parcă simți
Că Domnul nu te mai ascultă,
Iar rugăciunile fierbinți
Din ce în ce te înfierbântă.

Și te întrebi în gândul tău:
Cu ce-ai greșit și de ce oare
Nu îți vorbește Dumnezeu
Și nu-ți răspunde la-ntrebare?

Nu îți mai pune întrebarea
De ce n-ascultă Dumnezeu.
În primul rând e ascultarea;
Asculți tu de Cuvântul Său?

Mai faci tu voia Lui de Tată?
Mai vii tu oare-n adunare
Așa cum o făceai odată?
Sau ai căzut în nepăsare?

Cuvântul Său îl mai citești?
Cât timp mai stai în rugăciune?
Dar în sfințenie mai trăiești?
Mai faci tu oare fapte bune?

Mai vii la masa Lui la cină?
Mănânci din pâine și bei vin?
Mai reflectezi a Sa lumină?
Mai poți să te numești creștin?

Ori crezi că Domnul nu e mare,
Că mâna Lui este prea scurtă,
Ori că urechea Îi este tare
Și nu mai poate să te-audă?

Urechea Lui nu e prea tare,
Nici mâna Lui nu s-a scurtat!
Dar crezi tu că îi place oare
Să faci păcat după păcat?

Că buzele îți spun minciuni
Și mintea ta, ouă clocește
De basilisc și de păianjeni
Și limba bârfe îți vorbește.

Tu vrei ca Domnul să-ți răspundă
La rugăciuni și la-ntrebare?
Și vrei ca lumea să-ți deschidă
Și să ți-o pună la picioare.

Întoarce-te! Te pocăiește!
Nu mai lăsa o zi să treacă
Vino la Domnul și Îi vorbește
Vino te rog să-ți ceri iertare.

El ne-a spălat în al Său sânge
Cu sânge sfânt de Dumnezeu
Când a murit întins pe cruce,
Iertând păcatul tău și-al meu.

Amin!
5.03. 2025