Preaiubitule, nu-i nimeni
nicăieri pe veșnicie,
minunat, plăcut și dulce
și frumos, asemeni Ție,
- fiecare are-o floare
Tu, Iubitul meu, o mie.

Așteptând pe orice mire
obosesc și plec odată,
ascultând la orice cântec
bucuria mea înceată,
- dar de Tine, doar de Tine
nu mă satur niciodată.

De-aș privi la orice soare
tot i-ar fi vreo umbră poate,
orice rai mai are-o lipsă,
orice zări pot fi-nserate
- numai ale Tale-s numai
dulci și limpezi toate-toate.

Orice-am drag, - mai uit vreodată,
orice-am bun, - mai las deoparte,
de-orice-am dulce, - mă mai satur,
de-orice prieten m-aș desparte
- dar de Tine, doar de Tine
nici în viață, nici în moarte!