Tu-mi ceri smerit, Isuse
spre Tine a veni,
- dar cum să cred că altfel
Tu m-ai putea primi?

Tu-mi ceri să spun din suflet
Cuvântul Tău frumos,
- dar cum L-aş spune altfel
şi n-aş fi mincinos?

Tu-mi ceri inima-ntreagă
când spun că Te iubesc,
- dar cum s-o pot da altfel
să nu păcătuiesc?

Tu-mi ceri să n-am alt mire
- dar cum aş mai avea?
Să nu mai merg cu alţii,
- dar cum aş mai putea?

Tu-mi ceri să-mi fii Tu Domnul
şi Preaiubitul meu,
- dar cum să nu-mi fii astfel
când Tu-mi eşti Dumnezeu?

O, nimeni nu-i ca Tine
de Jos şi până Sus,
- cum să nu-mi fii Tu totul,
Preadulce-al meu Isus!