TIMPUL S-A TOPIT

Odată cu anii mei, timpul s-a topit.
Şi-au rămas atâtea lucruri nesfârşite,
Uitate prin unghere, azi de negăsit.
Clipele mele trec p-aripi sfârşite.

Mult timp nu mai am, vine asfinţitul,
Mă grăbesc să termin, ce am început.
Greşit-am uneori chiar începutul...
Și multe lucruri... eu nu le-am priceput.

Să-ndrept, ce-am greșit, cer lumină,
De la Tine, Dumnezeule minunat.
Iartă-mi Te rog, Doamne, a mea vină,
Timpul trecut, în care, greșit am lucrat.

Iartă-mă, c-am pierdut timpul în zadar,
Cuprinsă de griji, când nu te-a chemat.
Şi am uitat darul să-l mai pun pe altar.
Iartă-mă Domnul meu, că m-am depărtat.

Fugare gesturi de bunătate din dar,
Alergări fără sens și uneori fără milă.
Regret anii pierduți, din timpul de har,
Mă plec înaintea Ta... smerită... umilă.

Vin cu teamă şi cu durere la Tine.
Mă plec pe genunchi, să Te regăsesc.
Ceasurile mele, din ce în ce mai puţine,
Pe toate cu Tine vreau, să le trăiesc.

Timpul nu stă pe loc, e fugar neobosit.
Şi nu știe... să meargă... decât înainte.
Numai eu în alergarea mea am obosit,
Ia-mă în brațe... cerescule Părinte.

Mângâierile ce copiilor nu le-am dat...
Și umbra lăsată pe zilele lor, fără soare.
Și timpul neprețuit, când de ei am uitat,
Azi storc ochilor lacrimi și tare mă doare.

Îmbrățișările calde, ce nu le-am oferit,
În timpul puțin cât mi-e dat să fiu cu ei.
Mi-e dorința arzând, să le dau înzecit...
Mângâieri și binecuvântări copiilor mei.

Revarsă Doamne binecuvântările Tale...
În tot timpul din harul tău, peste copii.
Poartă-i în orice vreme pe braţele Tale,
Să nu lipsim nici unul când Tu ai să revii.

Doamne, Tu eşti bogat în bunătate,
Nu ţii mânie pe vecie, eşti îndurător.
Dă-mi înţelepciune, Te rog, în toate,
Să știu, să preţuiesc harul Tău salvator.

Când mă pedepsești, o faci cu măsură,
Din iubire, Tu nu mă dai morţii pradă.
Şi pui peste al bunătății semănătură,
Iubirea, ca sufletul meu să nu se piardă.

Din izvorul luminii azi mai curge iertare,
Îndurarea Ta iartă, pe cel ce vine la Tine.
Harul Tău... se revarsă... fără încetare,
În inimile toate, ce se deschid pentru Tine.

Minunile de ieri şi de azi stau mărturie,
Lucrurilor ce peste veacuri au trecut.
Şi timpul îşi pierde grabnic a lui energie,
Tu eşti Sfârșitul... cum ai fost și Început.

O mie de ani pentru Tine-s ca o zi.
Şi o zi e o mie de ani a Ta măsură.
Timpul ce-a trecut eu nu-l mai pot întâlni,
Sună ceasul! Cu timpul nimic nu concură.

Trece ca fulgerul, ca o strajă din noapte.
Doamne, ziua de mâine nu-i a mea, e a Ta.
Să preţuiesc al sfințirii ceas... mai departe,
Înţelepţeşte-mă... să fac... numai voia Ta.