În ce loc sfânt să-Ți strâng eu oare
al dragostei olei, Isus,
când prețul ei e-atât de mare
și rostul ei e-atât de sus?
O, mirul ei nespus de dulce
și mai plăcut ca orice vin
ce dor e vrednic a Ți-l duce
și-n ce vas aurit să-l țin?
La Porțile de Aur - unde
se intră-n Negrăitul Loc
nimic nu mi-ar putea pătrunde
necurățit prin sfântu-i foc.
În stările de slavă pline
pe rarul Tău Tabor divin
rămân numai având pe mine
veșmântul ei de veșnic in.
Iubirea ardă-mi ca o pară
și-nfășoare-mă ca un steag
și-așa să zbor din țară-n țară
și-așa să plâng din prag în prag.
Iar când din lumea mortăciunii
Isus, ai să mă chemi să vin
s-o intru-n Patria Minunii
ca pe-o crenguță de măslin.