Fericită e nădejdea care ne-a adus Hristos
că la moarte, nu-i sfârșitul, sufletului credincios
moartea nu-i sfârșit! - ci moartea este doar un prag de-un pas
peste care toți vom trece către-al doilea popas.

Că lăcașul nostru veșnic nu-i nici groapa cea de jos
și din ea vom fi odată scoși de Glasul lui Hristos
Marea Zi a Judecății și-nvierii de Apoi
ne va scoate din morminte pe oricare dintre noi.

... Numai unde ne vom duce după-al Judecății ceas
va fi-al nostru-adevăratul și de-a pururea popas.
Acolo rămânem veșnic, veșnic, veșnic, veșnic - stând
cu Hristos ori cu satana, cum ne-am vrut de pe pământ.

Vai ce moarte disperată are cel fără Hristos
el își vede-atunci deodată tot trecutul mincinos
vede iadul ce-l așteaptă, vede raiul cel pierdut
- cum ar ști acum alege, dar zadarnic, a trecut...

Dar ce moarte fericită are cel cu Dumnezeu
pentru el nimic nu-i groază, nici chinuitor, nici greu
după el nu vine moartea, după el vine Isus
ca să-l ia să-l ducă-n locul cel frumos ce-l are Sus.

Fericită e nădejdea care ne-a adus Hristos
moartea-i doar un prag ce-l trecem spre lăcașul luminos
dincoace e suferința, Dincolo e-un veșnic Rai
- fericit ești dulce suflet ce nădejdea asta ai!