Tot ce-i al Tău Isuse iubesc acum știind
cum îl iubeam odată deși nu-nțelegeam
cărările spre lume ni-s negre cât se-ntind
dar calea către Tine atât de albă-o am.

O, eu cunosc acuma ce alții n-au știut
trăiesc o bucurie cum alții n-au gustat
eu am aflat lumină cum alții n-au văzut
și stări ce-n lume Doamne la alții nu le-ai dat.

Îmi duse focul casa și apa pâinea mea
și vântu-mi smulse pomii - și furii banii mei,
dar dragostea Isuse și raiul meu din ea
nu mi-o putură smulge nici ele și nici ei.

... O, oare nu-s eu Doamne prea flori acum și vis,
prea zâmbet și prea frunză cu rod nepârguit,
nu-s eu prea mult cântare acum și zbor deschis
și prea puțin tăcere și chin și plâns sfințit?

Prea fericiți Isuse și prea ușori îmi par
azi pașii după Tine prin dragoste mereu
- să n-am eu oare frică de-acest preadulce har,
- să nu mă tem că-n lume prea fericit sunt eu?