Isus, Tu care ne-ai făcut
cu mâinile iubirii
şi-ai pus din harul ei în noi
seninul fericirii,
Tu, duhul nostru l-ai pătruns
cu-a veşniciei taină
când trupul nostru l-ai ascuns
cu-a umbrei Tale haină.

Tu, prin iubire ne-ai 'nnoit
a trupului simţire
şi sufletul ni l-ai sfinţit
tot, numai prin iubire...
Și în iubire ne-ai dorit
să fim pe totdeauna,
prin ea şi-n ea ne-ai rânduit
şi crucea şi cununa.

Noi de iubirea Ta-nsetăm
mai mult ca de izvoare,
mereu spre ea ne îndreptăm
ca florile spre soare...
Nu ne lăsa să n-o primim
Isuse, niciodată,
căci fără ea ne ofilim
ca floarea neudată.