O, cerule-nstelat ce tainic
mărturisești pe Dumnezeu
a-cărui frumuseți și-ntinderi
le-arăți și le ascunzi mereu!

O, soare strălucit și falnic
ce minunat mărturisești
pe-Acel al cărui Chip și Zîmbet
și dragoste și milă ești!

O, munți înalți, cît de puternic
și de măreț mărturisiți
pe Dumnezeu de-a cărui Mînă
și-nțelepciune-ați fost zidiți!

O, cîmpule-nflorit ce dulce
mărturisești înfiorat
desăvîrșita frumusețe
a Celui care te-a creat!

O, văi adînci, o vînt puternic
o mări cu larg înspăimîntat
o codri-ntinși vuind de tunet
- cum ne grăiți de-nfricoșat!

O, veșnic necuprinse-ntinderi
ce-asurzitor și ce tăcut
ne-nvinuiți mărturisindu-L
pe-Acela care v-a făcut!
... Ce dezvinovățiri să poată
afla în fața Ta acel
ce n-a vrut Doamne nici să creadă
nici să-nțeleagă-n nici un fel?