Cum soarele-și întoarce privirile-napoi
nainte de-a apune, spre toți de orice fel
îmbrățișînd cu raze zăpadă sau noroi,
- desparte-te cu zîmbet și tu de toți, ca el.
Cum ploaia se dă-asemeni
- spre drepți sau spre nebuni -
cum pîinea, gurii bune la fel cu celei rea,
cum drumul duce-asemeni pe răi ca și pe buni
- suportă-i cu blîndețe și tu pe toți, așa.
Bun, nu ești cînd faci bine la unii cînd și cînd
nici răbdător, cînd suferi ce nu-i nici mult
nici greu,
nici darnic cînd dai numai la unii
și spunînd
- ci cînd la toți faci totul tăcînd,
ca Dumnezeu!