Eu strîng sămînța, dar nu-s eu
semănătorul larg s-o scoată
- Acelui, Om și Dumnezeu
vor binecuvînta-o toată.
Eu țin o harfă, dar nu-s eu
psalmistul care s-o sfințească
- Acela, ca un curcubeu
pămînt și cer o să uimească.
Eu port o spadă, dar nu-s eu
viteazul care-o să învingă
- Acela orice munți de greu
spre netezire-o să-i împingă.
Eu nalț o torță, dar nu-s eu
luminătorul ce-o s-o poarte
- Acela, Ziua, ca un zeu
pe veci de noapte-o va desparte.
Eu duc o goarnă, dar nu-s eu
străjerul care-o să vestească
- Acela dintr-un somn ateu
o lume nouă-o să trezească.
Eu par, dar nu-s nimic, ci eu
doar Îl vestesc pe-Acel ce vine
și-aș vrea ca tot ce pare-al meu
s-ajute slujba Lui mai bine...