E prea târziu să-ntorci când moartea
o vei simţi la patul tău,
atunci zadarnică-i trezirea
şi-amarele păreri de rău,
atunci zadarnică e lupta
de-a prinde-un reazem să te ţii,
zadarnic ţipătul de groază,
zadarnic, lacrimi prea târzii.

O, n-amâna, o, n-amâna
ia astăzi hotărârea ta,
vin astăzi să te mântuieşti
căci poate mâine nu mai eşti.

E prea târziu atunci când gura
şi-nchide ultimul ei glas,
e prea târziu atunci când ochii
ajung la ultimul lor ceas,
e prea târziu atunci când viaţa
napoi în veci nu-ntoarce iar,
să poţi să mai auzi chemarea
şi să mai poţi să afli har...

E prea târziu din iad... de-acolo
zadarnic ai să strigi în sus
de-acolo nu mai e scăpare
căci timpul tău de har s-a dus.
- Cutremură-te tu cel care
mai poţi să vii, eşti încă viu,
căci, vai, se poate că de mâine
e prea târziu, e prea târziu!