Argilă-am fost...
și rod din mine puțin am dat și prea târziu
atunci trebuit-a-n recolte
bogat cernoziom să fiu
argilă-am fost...
și prea devreme dogoarea aspru m-a făcut
atunci când trebuia răbdare
să fiu cernoziom tăcut.

N-am fost argilă-atunci când umil
în mine trebuia să țin
statornic neschimbată forma
dintâi, a chipului divin
n-am fost argilă când durerea
sub grele lovituri m-a pus
să nu mă sfarm ajuns sub ele
ci să mă-ndoi și mai supus.

Argilă-am fost atunci când ploaia
de har ceresc s-a revărsat
în loc să intre-n mine rodnic,
s-a scurs grăbit și s-a uscat
argilă aspră-am fost când roade
în mine ai dorit să vezi
cernoziom sfărmat, când Chipul
în mine-ai vrut să-Ți modelezi.

... N-am fost argilă-asemănată cu aurul cel luminos
am fost cernoziomul negru cu chip închis și-ntunecos
n-am fost la timp nici bună-argilă,
n-am fost nici bun cernoziom
am fost o slabă și săracă și aspră inimă de om.