Galateni 6:1

Un duh blând și liniștit
E de mare trebuință.
Când pământu-i învrăjbit
Să fii omul potrivit
Plin de pace și credință.

Când o lume-i în război,
Să fii făcător de pace,
Să fii tu un sfânt altoi
Azi în vremea de nevoi,
Că-s destui ce-ar vrea s-atace.

Un duh blând și liniștit
Își zidește-al său cămin
Că prin omul pocăit
E-alinat acel rănit
Cu balsamul cel divin.

Când în lume nu-i speranță
De iubire în căsnicie,
Dumnezeu cu siguranță
Dă și har, și biruință,
Dă-n cămin statornicie.

Dă la soți fidelitate
Ca să-și țină jurământul
Neștirbit până la moarte,
Credincioși să fie-n toate,
Ne-ntinați chiar și cu gândul.

Un duh blând și liniștit
Este gata de-ascultare.
Nu se-arată răzvrătit
Nici nu-l vezi neliniștit
Când se cere o răbdare.

Că-s destui ce vor să fie
Ascultați în toate cele,
Cu-aspirații de domnie,
Fără spirit de frăție
Și-nclinați mai mult spre rele.

Un duh blând și liniștit
E de valoare-n adunare.
Și Dumnezeu este slăvit
Când credinciosul umilit
Îi dă cinste în lucrare.

Pentru orice biruință
Îl slăvește pe Isus.
Niciodată n-amenință,
Ci prin răbdare și credință
Mersul lui e doar în sus.

Înspre treptele de har
Ce-i dau pace, bucurie,
Părtășie la altar
Și o dragoste cu jar,
Punte către veșnicie.

Un duh blând și liniștit
Te înalță-nspre sfințire,
Te înalță-n infinit
Prin Isus ce s-a jertfit
Să dea mântuire.

Doamne-ajută-ne să fim
Blânzi cum, Tu Isus, ai fost.
Pentru Tine să trăim
Și pe frați să îi slujim,
Să plătim și noi un cost.
Amin.
(Sâmbătă, 17 februarie 2024)