Lumea e junglă, dar sunt o leoaică...
Slăvit Creatorul ce lumea o ține!
Leuți firavi mi-aduse, ce nu vor să tacă,
Și-un foc sfânt aprinse în mine.

Au foame de sens, de clar, de iubire.
Își strigă leuții ascuțita nevoie...
Curaj sfânt, iubire, mă fac, cu grăbire,
S-asaltez a Lui bunăvoie!

Strigă leuții... puterea e-n noi,
Maternă putere și avântul credinței.
Acces e, prin luptă, la prada de soi,
Să-L vrei din adâncul ființei.

Să vrei să-L cunoști, să-L împărți.
Nu-i pentru pui alt astâmpăr.
Mâncăm din El, hrana vie. Nu cărți
Nu slove, materie ce banii tot cumpăr.

Nu dau odihna truditului suflet...
Li-i foame... și-i noapte în lume!
Îl caut pe Domnul... E-asalt, nu e umblet.
Vreau puii din El să consume!