În ale sale brațe blânde
Începe lumea să respire...
Și dacă are copilași,
Îi copleșește cu iubire,
Le este scut când suflă vântul
Și cu putere, răbdătoare,
Când simte că e vreun pericol,
Ridică ziduri protectoare.

Dacă îți este mamă, soră,
Vecină, prietenă, bunică,
Femeia pașnică, smerită,
Te-ncurajează când ți-e frică,
Știind că este sus, în ceruri,
Un Dumnezeu care lucrează
Spre binele acelor care
În sufletele lor veghează.

Preschimbă suferința-n zâmbet
Și lacrimile le oprește
Pentru că-n toată lumea asta
Ea necondiționat iubește;
Și dacă este credincioasă,
În rugăciune stă senină,
Să-nvețe pe copii credința
În Dumnezeu și-a Sa Lumină.

Ea nu se-nalță peste alții
Și nu răspunde cu ocară...
Când Dumnezeu o sprijinește,
Nimic din lume n-o doboară!
Și când e greu, rămâne-aceeași,
Nu caută vorbe mărețe,
Ci strânge-n inimă iubirea,
Apoi o-mparte cu blândețe.

Ai pus în ea, Doamne, curajul
Și altruismul și-ndurarea,
Înțelepciunea și credința,
Iubirea sacră și iertarea!
Și dacă a simțit în viață
A Duhului Tău sfânt scânteie,
Și azi și-n veci fie-i răsplata
Și-i spunem: La mulți ani, femeie!