Până Domnul nu S-arată
nici o zare nu-i curată,
nici o steauă nu răsare,
nici o frunză nu tresare,
nici o cale nu-nverzeşte,
nici o floare nu zâmbeşte.

Dar când Faţa Lui răsare
noaptea se preface soare,
zarea, cât era pustie,
dintr-odată toată-nvie,
inima, cât de zdrobită,
dintr-odată-i fericită.

Fără-a Domnului iubire
casa-i gheaţă şi-nvrăjbire,
munca-i silă şi-nrobire,
tinereţea-i cărunţire,
bătrâneţea-i părăsire
şi viaţa-i nimicire...

Dar când Dumnezeu voieşte
şi iubirea Lui soseşte,
toată gheaţa se topeşte,
tinereţea înfloreşte,
bătrâneţea-ntinereşte,
şi viaţa-n veci trăieşte.