Ai rupt, poate, firul ce leagă de Cer,
Și ești în bătaie de vânturi și-n ger.
Ți-e fruntea-înghețată, te doare cumplit
Și lutul te-ngroapă desi n-ai murit.

O lume pierdută în neguri de fum
Ți-a fost harzită! Dar singurul drum
Ce duce spre vârful curat și semeț,
Îți stă azi în față. Și-i cel mai de preț!

Acolo, pe-o Cruce durută și grea,
Cu sufletul țăndări, I-au dat ca să bea,
Oțetul și fierea, în loc de nectar,
Și-o moarte cumplită ce pare-n zadar.

Și azi e Golgota... și Mielu-i pe-altar,
Dar lumea-i ciudată... și n-are habar
Că fără de Jertfă și fără de Miel,
Nu-i drum spre Lumină și nici către Cer.