Spre cer ridic privirea Părinte iubit,
Eu sunt un gând divin de Tine făurit,
Sunt cel făcut din țărâna frământată,
Și mi-ai dat chipul Tău, suflarea de viață!
Eu sunt copilul din Dragostea Agape,
Născut sunt din nemărginirea de ape,
Și m-ai așezat cu iubire curată
În Eden, grădina raiului minunată!
Ce frumusețe, ce liniște și pace...
Toți pomii se-ntreceau în roade bogate,
Și toate erau bune, dar o poruncă
Mi-ai dat-o mie, primul om cu credință!
Dumnezeu venea zilnic să-mi vorbească,
Se bucura de ființa-mi îngerească,
Până într-o zi când, prin șarpele viclean,
Am încălcat porunca și-am fost scos din rai!
Azi, acel șarpe prin lucrări diferite,
Ne vânează pe toți, suntem toți ținte!
Lupta-i mare, dar Domnul ne dă tărie
Să fim biruitori, cu El o veșnicie!

Amin!