Ce târziu am început
să trăiesc Isuse, -
timpul meu spre Nevăzut
ce curând se duse.

Ce târziu mi s-au deschis
ochii spre viaţă,
- azi mi-e totul ca un vis
învelit în ceaţă.

Ce târziu am auzit
despre Calea Vie,
ce-n zadar mi-am risipit
viaţa mea pustie!

Ce târziu ajung să-mi pun
spre câştig dinarii,
câţi i-am risipit nebun
una cu tâlharii!

Ce târziu văd eu Isus
ce-am pierdut întruna,
şi ce multe mi s-au dus
azi, pe totdeauna.

O, ce har că azi Te-ascult
şi că vin la Tine,
- dar de-aş fi venit demult
cât era de bine!