Creștinismul încă este,
Dar creștini abia mai sunt.
Duhul lumii dă de veste
Că păcatul trece peste,
Întinează tot ce-i sfânt
Și credința pe pământ.

Să fugi de minciună
Zilele vieții-ntregi.
Și-alte rele ea adună,
Cu ea-ncep și nu e bună,
E izvor de fărdelegi,
Niciodată să n-o alegi.

Nu-ți lega de frumusețea
Lumii inima nicicând!
Ea-i ca florile de gheață
Ce le vezi doar dimineață,
Se topește prea curând
Sufletul lasă plângând.

Diavolul îmbie-adesea
Cu ce nu poate – el e drac.
Omul promite să-ți dea
Că doar gura nu-l durea,
Ce nu are – că-i sărac,
Dar să mintă-i pare-un fleac.

Însă Domnul ce promite
Are și poate să-ți dea.
Pentru suflete smerite
Are El bogății slăvite.
Ruga nu-ți va lepăda
Crede-n promisiunea Sa.

De trăiești viața curată
Și de-ai gândul lui Hristos,
Nu mai poți fi niciodată
Amăgit de-a lumii gloată,
Nici îngust, nici mincinos
Și nici slab, dar nici fricos.

Cel rău vrea să nu ții seamă
De unele păcate mărunte.
El vrea să-ți aducă blamă
Când la jugul lui te-nhamă,
Să faci păcate mai multe.
Dumnezeu să nu te-asculte!

De păcatele mărunte
Cine vrea să se ferească,
Cine-i înțelept s-asculte,
Nu le-acepte nici în minte.
Dinainte să se-oprească,
Nici mai mari să-nfăptuiască.
Amin.
(Joi, 9 aprilie 2020)