O, câtă mulțumire să-Ți dau că mi-ai răspuns
că din nectarul vieții îmi dai și-mi dai de-ajuns?

Îți mulțumesc - și Te slăvesc
Isuse Domnul meu, - de tot ce-mi dai mereu...

Că au a mele gânduri cu-a Tale-același țel
că-n toate totdeauna primim și dăm la fel.

C-avem același templu - și-n sfântul lui altar
aceeași jertfă ardem pe-același dulce jar.

O, câte am a-Ți spune, dar limba mea e grea
Ți-aș spune cu privirea, dar mi-e la fel și ea.

Încerc să mi Te-apropiu, dar iată tremur tot
Ți-aș spune-a mea iubire, dar Doamne nu mi-o pot.

Privește-mi-le toate, ca să-nțelegi Isus
că toate-s mulțumire de jos și până sus...