Dac-am să pot să-mi calc vreodată
Isuse, legământul meu,
atunci din faţa Lui Curată
să mă alunge Dumnezeu!

Să nu mă laşi, să nu mă laşi
din fiu iubit s-ajung vrăjmaş
ci să-Ţi rămân, ci să-Ţi rămân
pe veci legat de Scumpu-Ţi sân.

De-Ţi voi putea-ntina iubirea
vreodată lâng-un sân străin,
mâncarea mea se facă fiere
şi apa care-o beau - venin!

De-Ţi voi uita îmbrăţişarea
şi voi cuprinde alt altar,
tot patul facă-mi-se gheaţă
şi perna facă-mi-se jar.

Dacă-Ţi voi lepăda credinţa
şi-o alta voi cuprinde-o strâns,
să mi se facă fărdelege
tot ce-am cântat şi tot ce-am plâns.

Dac-am să uit recunoştinţa
vreodată pentru cât mi-ai dat,
să-mi ardă-ntr-o clipită toate
s-ajung ce-am fost: - un lepădat!

Dac-am să uit, ajuns la bine,
din ce eram, ce m-ai adus,
- atunci în veşnice suspine
Tu Însuţi să mă uiţi Isus!