O, locul Tău de lângă mine
Isuse-acum atât de gol,
- cât de amar mă-nvinuieşte
şi când mă culc şi când mă scol.

Isuse, du-mă iar
în primul dulce har,
şi fă-mă să rămâi
în dragostea dintâi.

O, rugăciunea mea cu Tine
cu mâinile-mpletite strâns
şi capul lângă-al Tău odată,
- Isuse, cum îmi arde-n plâns!

O, pâinea ce-o mănânc şi apa
şi haina-n care mă-nvelesc,
şi tot ce-mi ştiu că-i de la Tine
- Isuse, cum mă-nvinuiesc!

O, paşii mei călcaţi alături
şi plânsu-mpreunat prelins,
şi toate-aducerile-aminte
- Isuse, cum mi-s jar aprins!

O, sărbătorile iubirii,
o, dulcii îngeri păzitori,
o, luna, stelele şi norii
- cum mi-s de grei judecători!

De ce n-au ars mai bine ochii
Isuse-n plânsul cel amar,
şi inima să mi se rupă...
- dar să nu fi căzut din har!