Dacă nu-s aici primejdii,
- de ce inima se teme
şi de ce din vreme-n vreme
scade flacăra nădejdii?

Dacă-s toate adevărate,
de ce-am semne de-ndoială?
De ce-n inimă-i răceală
şi cuvintele-s căutate?

Dacă totul e lumină
ce e dunga ce se-ascunde,
ce-i în ce nu se răspunde
ce-i privirea ta străină?

Dacă sunt curate toate
şi nu-i nici o-nstrăinare,
ce-i ascunsa ta umblare
şi privirile-ncurcate?

O, când nu e nici o vină
între vorbă şi simţire
ochii-s numai strălucire,
sufletu-i numai lumină...