Din clipa când mi-ai zis pe nume
și când pe Nume eu Ți-am spus,
pe noi ne-a-nlănțuit deodată
ceva de nemairupt, Isus!

Acel ceva mi-a dat puterea
în anii tinereții grei
să nu mai am așa ca Tine
nimic frumos în ochii mei.

Și m-a ferit de-a ispitirii
cărări și curse și noroi
și m-a făcut ca după Tine
nimic să mai doresc apoi.

Și m-a trecut peste primejdii
ce nici nu le-am văzut că sunt
și m-a făcut să uit de toate
cum nici n-aș fi pe-acest pământ.

Iar eu i-am dat cu bucurie
și somn și casă și avut
și niciodată, nici o clipă
de toate, rău nu mi-a părut.

... O, când Isus mi-ai zis pe nume
și când pe Nume eu Ți-am spus
nu-i grai să poată spune-n lume
ce stare sfântă mi-ai adus!