O, Dumnezeule-al Iubirii
cu câte lacrimi Te-am rugat
ca pentru harul mântuirii
- pentru iubirea ce ne-ai dat.

Tu ştii ce flacără cerească
dorim să-i ardă strălucit,
ce dulce-am vrea mereu să crească
în noi fioru-i fericit.

Tu ştii că nu e jertfă care
a noastre inimi să n-o dea
ca să ne ţii cereasca stare
şi-a noastră ne-ncetat în ea.

Păzeşte-ne-o ca pe-o comoară
de tot ce-i rău şi vinovat,
şi faţa ei ne-o înfăşoară
în inul cel mai preacurat.

Şi rugăciunile-i scăldate
în cel mai limpede izvor,
primeşte-i-le-nmiresmate
de mirul cel mai sfinţitor.

Iubirii noastre, - stări divine
Isus, - şi veşnice i-am vrea,
Tu ştii că-n lume după Tine
n-o mai aveam decât pe ea!