Dacă ne-am certat pe cale
Doamne-ndură-Te de noi,
ne rugăm iubirii Tale,
nu Te mai gândi napoi!

De-am avut vreo rătăcire
Doamne-ndură-Te de noi,
uită-ne-o şi cu iubire
nu ne-o socoti noroi.

De-am avut vreun vis aievea
Doamne-ndură-Te de noi,
nu ne arunca cu pleava,
nu ne recunoaşte goi!

Dac-am prea iubit cântarea
Doamne-ndură-Te de noi,
am gustat de-ajuns şi starea
plânsului cu-amar şuvoi.

Dac-a fost un dar iubirea
Doamne-ndură-Te de noi,
apără-i nedespărţirea,
nu ne-o mai lua napoi.

Şi de-i dreaptă rugăciunea,
Doamne-ndură-Te de noi...
Prelungeşte-ne minunea
până-n vecii de apoi!